– e una din acele carti pe care le-am citit tare rapid
– Nu are rost sa ma leg de poveste, e cred destul de cunoscuta, in schimb am chef sa fac o analiza subiectiva a personajelor principale
Heatcliff – în general un om rău, urăcios şi malefic aş zice, dar nu puteam să îl urăsc din cauză că era aşa de îndrăgostit de Cathy şi pentru scena de “dragoste” dintre ei, chiar dacă în urma acelei scene Cathy moare. Foarte pasional!!
Catherine Linton – cea mai nehotărâtă persoană despre care mi-a fost dat să citesc şi cu un ciudat fel de a gândi, bine evidenţiat atunci când îi explică doamnei Dean de ce se căsătoreşte cu Edgard Linton şi nu cu Heatcliff.
Edgard Linton – aristocratul tipic care era extrem de îndrăgostit de Catherine, dar l-aş fi preferat puţin mai stăpân pe sine şi nu aşa laş.
Linton – băiatul lui Heatcliff si al Isabellei Linton. Fiinţa care a reuşit să mă enerveze cel mai tare din toată cartea! Un răsfaţat şi un egoist până la cer şi înapoi. Îmi venea să îl trag de urechi! facea numa să îi fie lui bine. E adevărat că mai apoi facea ce facea de frica lui Heatcliff, dar la început nu, era proprie iniţiativă.
Cathy #2 – fata lui Edgard Linton şi al Catherinei Linton. Răsfăţată şi ea, dar nu ca Linton, naivă tare, prea tare şi o fiinţă tare frumoasă. O fata cu inima bună. Se căsătoreşte cu Linton, care moare şi apoi se căsătoreşte cu Hareton. Nu-l suporta la început, dar prinde drag de el. Fetele astea!
Nelly – Doamna Dean – cea mai buna povestitoare ever 🙂
– e una din acele carţi care nu aş fi vrut să se termine!
şi acuma să ne uitam la film.
Si pe mine ma enerva tare Linton (fiul lui Heathcliff). Personajele mele preferate au fost doamna Dean, cea mai rationala dintre toti, si Edgar Linton, care desi era las, o iubea foarte mult pe Catherine si macar nu se purta ca o bruta precum Heathcliff.
O carte foarte frumoasa. Vreau sa urmaresc si eu filmul, dar nu stiu ce versiune sa caut. Au aparut mai multe filme? Tu la care te uiti?
@Mihaela si @Oana la cel din 1992 cu Ralph Fiennes
Aahhhhhh, ce carte :). M-a facut sa plang “de sarea camesa de pe mine” la 16 ani, m-am copt doua zile pe plaja pana am citit-o pe toata (nu m-am lasat).
Am recitit-o anul trecut si mi-a placut, dar departe de sentimentul ala care l-am avut la prima citire. Ciudat ce mult conteaza momentul in care citesti o carte!
La ce film te uiti?
Una din cartile mele preferate!:X
@Anda ma bucur 😉
Nu am citit-o, dar intentionez sa ma apuc de ea… Asta cand voi termina “P.S. I love you” care e extrem de draguuuta.
Imi place cum scrii. 🙂