Dan Brown – Simbolul Pierdut

Nici nu stiu ce sa zic de cartea asta. Aveam mari asteptari de la ea, auzisem atatea si vag stiam cam ce o sa se intample, dar stiam grezit, sursa mea de informatie a fost gresita, dar mai ca as zice ca a fost o carte plictisitoare. Mi-a placut Codul lui Da Vinci ca a fost mindblowing, ceva nou etc, mi-a placut Ingeri si Demoni ca descria asa de bine Roma/Vatican si vorbea despre Illuminati, dar la Simbolul Pierdut parca i-a lipsit ceva. Cum plangeam si in septembrie(cand am rasfoist prima data cartea) are cam acelasi tipar cu celelalte doua carti.

Pe scurt e o cursa contra timp pentru a salva viata lui Peter Solomon (un fel de tata pentru Robert Langdon – personajul principal) si pentru a salva “imaginea publica” si secretul a masoneriei. A avut si elemente la care nu ma asteptam, gen ce e defapt cu personajul negativ Mal’akh si de unde dorinta lui de a ii face rau lui Peter Solomon si familiei lui, dar in rest, a fost prevzibil. A, si implicarea CIA e interesanta, cu toate ca directorul Sato (e o ea) e un personaj tare ciudat si parca nepotrivit, adica pentru un director CIA parca asteptam ceva mai…serios, nu un omulet rautacios si care nu zice de la inceput ce vrea si induce pe toti in eroare. Bine daca zicea, nu era suspansul 🙂

Mie mi s-a parut ca Dan Brown a cam vrut sa isi spele pacatele cu cartea asta. Daca in Codul lui Da Vinci “desfiinta” biserica, aici, mie!, mi se pare ca o promoveaza,  sustine puterea lui Dumnezeu, gen “follow his word” etc.

Un lucru e sigur, dupa ce am citit cartea am simtit o nevoie sa ma pun sa citesc Bibla, si nu ca sa gasesc ceva ascuns si “neortodox” in ea ci doar sa o citesc.

Si parca, comparativ cu Codul lui Da Vinci – nu am gasit asa multe legende aici, ala fiind defapt motivul pentru care am vrut sa citesc cartea, nu actiunea, aici am avut mai multa actiune decat simbolism, istorie, legende, legende inventate…o sa fie interesant filmul, din cate am citit, scenaristul e chiar Dan Brown.

O recomand, poate nu am avut eu starea de spirit buna, dar o vad ca pe o carte care sa “te prinda”. Preferata mea ramane Ingeri si Demoni, de aia chiar nu m-am putut deslipi.

Comments

comments

2 Replies to “Dan Brown – Simbolul Pierdut”

  1. Si eu am citit Simbolul pierdut, mi-a placut, dar asa cum ai zis si tu, nu m-a impresionat in mod deosebit, nu asa cum a facut-o Codul lui DaVinci. Dar pentru persoanele carora le place actiunea… merita citita.

    1. Codul lui DaVinci ramane unic si impresionant ca a fost prima mea carte citita din zona “conspiratie” 🙂

Leave a Reply