neah, nu e review, ca sunt abia la inceputul cartii, dar trebuie sa zic cate ceva. Un fel de scrisoare catre Dan Brown…
Serios? Acelasi tipar? Robert Langdon este luat pe nepregatite si aruncat intr-o cursa destul de nebuneasca plina de simbolism? cu tipicul barbat misterios si cu apucaturi ciudate care nu ii vrea binele lui Robert, defapt nici unei fiinte, si care e fie de la Opus Dei, fie de la…Illuminati? aici inca nu stiu de la ce [secta] secreta e, dar evident ca e de la ceva mistic, ca e plin de tatuaje care au un sens aparte(abia astept sa ne explice Robert despre ce e vorba). Prevad ca o sa apara si tipa cu care se cupleaza Robert, pacat ca moare(el, asa am auzit). In Codul lui DaVinci era Silas, in Ingeri si Demoni era generic “assassin” si acuma e Malaka’h. Tipul bogat din Codul lui DaVinci pentru care lucra Silas era prieten bun cu Robert, Assasinul lucra pentru Camerlengo, iar aici Malaka’h lucreaza(din cate vad) pentru sora mentorului(cel care i-a fost ca un tata, poate chiar pentru el) lui Robert, ceva descendent dintr-o familie influenta.
Codul lui DaVinci a fost misto ca a fost prima, Ingeri si Demoni a fost ok, dar serios, la mult asteptata carte Simbolul Pierdut asteptam ceva mai diferit, ceva special, ceva ce sa nu urmareasca tiparul.
Cu toate asta, o sa citesc cartea ca imi plac legendele
si e plina de asa ceva.
Eu nici acuma n-am citit Codul lui Da Vinci.
na, sa stii ca nu ai pierdut foarte mult
sunt faine cartile lui pentru “galeata” de informatii si legende, acuma ramane la laitudinea noastra sa alegem ce e adevarat si ce nu. Actiunea in sine, chiar nu e speciala
MUIE DAN BROWN SI SOCIETATII DE CONSUM!
Pingback: Dan Brown – Simbolul Pierdut | adizzy's blog